Ghidul diblurilor pentru izolația termică exterioară
Ce tip de element de fixare se potrivește pentru fiecare suport?
Alegerea unui dibl pentru ITE depinde de natura peretelui: fiecare dibl este certificat pentru una sau mai multe categorii de suporturi, notate de la A la E (beton, zidărie masivă, zidărie goală, beton ușor, beton celular). Pe beton și cărămidă plină, un diblu de bătut este adesea suficient; pe cărămidă goală, beton ușor sau beton celular, se preferă un diblu de înșurubat, perforat fără percuție. Pe structuri din lemn, se utilizează șuruburi sau agrafe specifice. Centrale ITE vă explică cum să alegeți, să dimensionați și să montați elementul de fixare potrivit.
Ce tip de diblou se potrivește pentru fiecare suport?
Diagnosticul fațadei reprezintă prima etapă a unui proiect ITE: acesta permite verificarea faptului că suportul este adecvat pentru aplicarea unui material izolant și stabilirea obiectivului de performanță termică. Se verifică tipul peretelui (beton, blocuri de beton, cărămidă, piatră, structură din lemn), planeitatea acestuia, starea sa (fisuri, umiditate, tencuială care se desprinde) și prezența elementelor care trebuie mutate: jgheaburi de apă de ploaie, obloane, corpuri de iluminat, aparate de aer condiționat. De asemenea, acesta este momentul în care se definește rezistența termică vizată (valoarea R, exprimată în m².K/W), care va determina grosimea stratului izolant, și se măsoară suprafețele pentru a calcula cantitățile de materiale necesare.
| Suport | Categorie | Diblul recomandat | Găurire |
|---|---|---|---|
| Beton (cofraj, perete) | A | De bătut sau de înșurubat | Cu percuție |
| Cărămidă masivă, piatră, calcar silicios masiv | B | De bătut sau de înșurubat | Cu percuție |
| Cărămidă goală, bloc de beton gol, bloc perforat | C | De înșurubat (sau de bătut, certificată C) | Fără percuție (rotație) |
| Beton cu agregate ușoare (bloc de puzolan, argilă expandată) | D | De înșurubat | Fără percuție |
| Beton celular | E | De înșurubat sau elicoidală certificată E | Fără percuție |
| Schelet din lemn / panou din lemn | — | Șuruburi pentru lemn sau capse din oțel inoxidabil din sistem | Nu se aplică |
De ce este necesară fixarea cu dibluri a unui material izolant exterior?
Într-un sistem ITE cu tencuială, adezivul suportă greutatea sistemului, iar diblurile îl fixează pentru a preveni smulgerea cauzată de vânt. Evaluările tehnice europene (ETE) ale diblurilor precizează acest lucru: ele servesc la preluarea forței de suflare a vântului, nu a greutății proprii a materialului izolant.
De aceea, fixarea cu dibluri se realizează după întărirea adezivului, iar numărul acestora crește în zonele cele mai expuse (colțuri, margini, etaje înalte).Avizele tehnice privind sistemele de izolație termică exterioară (ITE) impun, în general, utilizarea unui diblu de clasa minimă 8 în suportul respectiv, ceea ce corespunde unei rezistențe caracteristice de 300 N per dibl.
Cele 5 categorii de suporturi: A, B, C, D și E
Categoriile de utilizare de la A la E, definite de standardul european privind diblurile pentru ITE (ETAG 014, înlocuit de EAD 330196), indică materialele pe care un dibl a fost testat și certificat.
Acestea figurează pe certificatul ETE al fiecărui dibl: verificați întotdeauna dacă categoria peretelui dumneavoastră apare acolo.
Categoria A: beton din agregate obișnuite
Beton turnat în cofraj, panouri și stâlpi de beton. Este cel mai rezistent suport: dibluri de bătut sau de înșurubat, găurire cu percuție. Adâncimea de ancorare este, în general, cea mai mică (aproximativ 25–35 mm, în funcție de dibl).
Categoria B: zidărie cu elemente masive
Cărămidă solidă din teracotă, cărămidă silico-calcară solidă, piatră dură. Dibluri de bătut sau de înșurubat, găurire cu percuție. Atenție la rosturile de mortar friabile de pe pereții vechi: diblul trebuie să se ancoreze în elementul de construcție, nu în rost.
Categoria C: zidărie din elemente goale sau perforate
Cărămidă dublă, bloc de beton dublu, cărămidă perforată vertical. Acesta este suportul cel mai frecvent întâlnit în casele individuale și cel mai delicat: pereții celulelor sunt subțiri. Se găurește fără percuție pentru a nu sparge pereții interni și se preferă un diblu cu filet, cu o zonă de expansiune lungă.
Categoria D: beton cu granule ușoare
Blocuri din beton cu puzolan, argilă expandată sau pietriș vulcanic. Material poros: dibluri cu șurub, găurire fără percuție, rezistență la smulgere mai mică decât în cazul betonului obișnuit, de aceea sunt adesea necesare mai multe dibluri pe m².
Categoria E: beton celular autoclavizat
Material moale și ușor. Sunt adecvate numai diblurile certificate în categoria E: dibluri cu înșurubare și ancorare profundă (adesea minimum 65 mm) sau dibluri elicoidale. Găurire fără percuție, sau chiar fără găurire în cazul anumitor dibluri elicoidale.
Și în cazul unei structuri din lemn?
La o casă cu structură din lemn, materialul izolant (adesea din fibră de lemn) nu se fixează cu dibluri, ci cu șuruburi pentru lemn sau agrafe cu spatele lat din oțel inoxidabil, ancorate în montanți.
Ghidurile producătorilor impun cel puțin trei elemente de fixare pe panou și pe stâlp, cu o distanță maximă care depinde de presiunea vântului (de exemplu, maximum 250 mm între șuruburi în cazurile obișnuite).
Prin urmare, este necesar să se marcheze întotdeauna distanța dintre montanți înainte de montare.
Diblu de bătut sau diblu de înșurubat: pe care să-l alegi?
În practică: dibluri de bătut pentru suporturi dure și omogene, dibluri de înșurubat atunci când peretele este gol, ușor, vechi sau cu structura necunoscută. Diblul de înșurubat este soluția cea mai versatilă.
| Criteriu | Diblu de bătut | Diblu de înșurubat |
|---|---|---|
| Principiu | Un cui (din plastic sau metal) este introdus cu ciocanul și dilată manșonul | Un șurub este înșurubat în manșon, iar expansiunea este progresivă |
| Suporturi | În special A, B (și C, dacă este certificată) | A, B, C, D, E conform ETE |
| Rapiditate | Foarte rapidă | Puțin mai lentă (șurubelniță) |
| Rezistență | Bună pe suporturi dure | Mai bună pe suporturi goale sau moi |
| Montare încastrată | Nu | Da, cu șaibă izolatoare |
Cum se calculează lungimea unui diblu pentru izolație?
Lungimea diblului = grosimea materialului izolant + grosimea adezivului + eventualul tencuială veche + adâncimea minimă de ancorare în suport. O tencuială veche nu este niciodată considerată un suport portant: se adaugă la lungime, fără a fi luată în calcul la ancorare.
Exemplu: PSE de 140 mm + adeziv 10 mm + tencuială veche 15 mm + ancorare 25 mm (beton, categoria A) = 190 mm. Se alege lungimea comercială imediat superioară, de exemplu 195 sau 215 mm
| Suport | Adâncimea minimă orientativă de ancorare* |
|---|---|
| Beton, cărămidă plină (A, B) | 25–35 mm |
| Cărămidă goală, beton ușor (C, D) | 25–65 mm, în funcție de diblou |
| Beton celular (E) | ≥ 65 mm |
Câte dibluri pe m²?
În general, avizele tehnice impun cel mai adesea un minim de 5 dibluri pe panou de 1 200 × 600 mm, adică aproximativ 7 dibluri pe m², sau 3 dibluri pe panou de 1 000 × 500 mm, adică 6 pe m².
Acest număr crește la marginea fațadei, la colțuri și în funcție de expunerea clădirii la vânt (regiune, înălțime, amplasament deschis). Diblurile se amplasează la cel puțin 15 cm de marginea panourilor, conform planului de fixare al sistemului.
Montare la nivel sau montare încastrată?
La montarea la nivel, rozeta diblului este la același nivel cu suprafața materialului izolant; la montarea încastrată, diblul este înfipt cu câțiva milimetri în materialul izolant, apoi acoperit cu o șaibă izolantă.
Montarea încastrată, posibilă cu diblurile cu șurub prevăzute în acest scop, elimină punțile termice punctuale și previne apariția „petelor” lăsate de dibluri pe fațada finisată.
Suport necunoscut sau deteriorat: efectuați un test de smulgere
Atunci când natura peretelui este incertă sau acesta este vechi, rezistența diblului trebuie verificată la fața locului printr-un test de smulgere. Acest test, prevăzut de Avizele Tehnice și de ghidul european al EOTA (TR 051), măsoară forța necesară pentru a extrage mai multe dibluri de test. Rezultatul determină numărul de dibluri pe m². Acest lucru este indispensabil în cazul zidăriilor mixte, al pereților din piatră moale sau al suporturilor puternic fisurate.
Fixarea elementelor pe un sistem ITE: obloane, balustrade, copertine
Un material izolant exterior nu poate suporta sarcini: obloanele batante, balustradele, jaluzelele, corpurile de iluminat sau aparatele de aer condiționat trebuie fixate cu ajutorul unor elemente specifice prevăzute înainte de aplicarea tencuielii. Două soluții principale:
• Blocurile de fixare izolante (de exemplu, din polistiren de înaltă densitate, 200 kg/m³), lipite și fixate pe perete în locul materialului izolant, în care se înșurubează sau se ancorează ulterior balama oblonului sau suportul
• Sistemele de montare la distanță: tije sau dibluri lungi ancorate în peretele portant prin stratul de izolație, pentru sarcini mai grele. Aceste elemente se poziționează în etapa de lipire a panourilor: este foarte dificil să le adăugați odată ce tencuiala a fost aplicată.
Greșeli de evitat
• Utilizarea unui dibl pentru o categorie de suport necertificată
• Găurirea cu percuție într- o cărămidă goală la interior sau în beton celular
• A lua în calcul tencuiala veche la calcularea adâncimii de ancorare
• Fixarea diblurilor înainte ca adezivul să se întărească• Lăsarea diblurilor expuse la soare mai mult de 6 săptămâni înainte de tencuire (degradare cauzată de radiațiile UV)
• Fixarea unui oblon sau a unei sarcini direct în materialul izolant
Întrebări frecvente: montarea unui material izolant exterior
Ce tip de diblu trebuie utilizat pentru fixarea unui material izolant pe o cărămidă goală?
Pe cărămidă goală (categoria C), utilizați un diblu cu șurub certificat pentru categoria C în fișa sa tehnică (ETE) și găuriți fără percuție pentru a nu sparge alveolele. Adâncimea de ancorare trebuie să traverseze cel puțin un perete al cărămizii.
Ce înseamnă categoriile A, B, C, D și E ale unui dibl?
Acestea sunt categoriile de suporturi europene: A – beton obișnuit, B – zidărie masivă, C – zidărie goală sau perforată, D – beton cu agregate ușoare, E – beton celular. Un dibl poate fi utilizat numai în categoriile indicate pe fișa sa tehnică (ETE).
Cum se calculează lungimea unui dibl pentru material izolant?
Adunați grosimea materialului izolant, a adezivului, a eventualului tencuială veche și adâncimea minimă de ancorare în suport. Exemplu: 140 + 10 + 15 + 25 mm = 190 mm, apoi alegeți lungimea comercială imediat superioară.
Dibluri de bătut sau de înșurubat pentru o izolație termică exterioară (ITE)?
Diblul de bătut se montează rapid și este potrivit pentru suporturi dure (beton, cărămidă plină). Diblul de înșurubat este mai versatil: este potrivit pentru suporturi goale, ușoare sau moi și permite montarea încastrată cu șaibă izolatoare.
Câte dibluri pe m² sunt necesare pentru o izolație termică exterioară (ITE)?
În general, se recomandă cel puțin 6-7 dibluri pe m² în zona centrală, adică 5 pe panou de 1 200 × 600 mm. Numărul crește la margini, la colțuri și în funcție de expunerea la vânt, conform Avizului Tehnic al sistemului.
Cum se fixează un oblon pe o izolație exterioară?
La momentul montării materialului izolant, se integrează un bloc de fixare din material izolant de înaltă densitate, lipit și fixat pe perete, în care se înșurubează sau se ancorează apoi balama. Nu se fixează niciodată o balama direct în materialul izolant.
Găsiți elementul de fixare potrivit la preț de profesionist la Centrale ITE
Dibluri de bătut și de înșurubat pentru toate tipurile de suporturi, rozete, șaibe izolante și blocuri de fixare: Centrale ITE selectează elemente de fixare certificate și compatibile cu sistemele ITE disponibile pe piață, la prețuri profesionale atât pentru persoane fizice, cât și pentru profesioniști. Aveți îndoieli cu privire la suportul dumneavoastră? Consilierii noștri vă ajută să alegeți diblul potrivit și să calculați cantitățile necesare. Livrare în Franța, Belgia și Elveția.
